Problema locurilor de muncă în zonele sărace de provincie nu se va rezolva niciodată în România, pentru că avem de-a face cu un model de gândire fix opus, adică tot ce înseamnă investiție în regiunile acestea apar tocmai din pricina salariilor foarte scăzute, a mâinii de lucru foarte ieftină, a oamenilor care de disperare muncesc pe mai nimic.
Altfel, cine ar veni să investească dacă nu ar putea să se pricopsească peste noapte din exploatarea sclavilor? Că în România aici este afacerea, din exploatarea forței de muncă ieftină, nu din comerț sau alte activități.
Astfel, nu o să vedem niciodată că vine să zicem o fabrică în Drobeta Turnu Severin și zice „Domne, noi am venit să vă scăpăm de sărăcie, la noi nu veți avea 2000 de lei / lună cât este minimul pe economie în România, la noi veți avea 1200 de euro net, bani în mână, de 3 ori mai mult decât media regiunii”.
Nimeni nu face acte de binefacere atunci când vine vorba despre muncă, atunci când vine vorba despre pricopsitul peste noapte. Nu are cum să se rezolve vreodată problema locurilor de muncă în orașele mici de provincie, mai ales că multe investiții care ar crea concurență sunt respinse de primării, astfel încât să nu-i deranjeze pe cei deja existenți din pricopseală.
