V-am povestit în articolul trecut faptul că am început să-mi caut și eu o casă pe la Severin, „Orașul Foamei”. Primele tentative au eșuat lamentabil din cauza aroganțelor celor care-și vând casele de foame. Toată lumea vrea bani, mult peste valoarea reală și așa, fără nicio explicație plauzibilă. Cei mai răi sunt copiii, tinerii moștenitori care au maxim 30-35 de ani, care au primit case dărăpănate de la bunici. Ei bani să le renoveze nu au, dar în schimb cer un sac de bani pe ele.
Am discutat recent cu un astfel de personaj care voia 90 de mii de euro pentru o casă cu 3 camere ce necesita renovare. Când l-am întrebat pe om cum justifică prețul, a zis că ce, că bunicii lui au muncit tare mult să construiască acea casă. Și ce, dacă nu o vinde cu 90 de mii, nu o vinde și gata. Stă cu ea acolo că nu cere de mâncare. Foarte bine frate i-am zis și eu, să o ia cu el pe lumea cealaltă când i-o suna ceasul. E incredibilă dorința de înavuțire din ciurucuri a olteanului sărac lipit.
Ține cu dinții de niște moșteniri dărăpănate în așteptarea fraierului perfect, care să vină și să-i dea sacii de bani la care visează. Evident, nu se întâmplă asta, cel puțin nu în curul ăsta de Oltenie rămas pesedist, unde efectiv nu există industrie, unde efectiv se moare de foame.
Nu înțeleg cât de rupt de realitate trebuie să fii să ceri 90 de mii de euro pentru o dărăpănătură într-un oraș din care toată lumea încearcă să fugă, că nu mai e nimic de muncă aici. Tot mai multe afișe cu „De Închiriat” apar prin vitrinele spațiilor comerciale, semn al bunăstării, al încurajării pentru investiții de aproape 100.000 de euro în dărăpănături, nu? Hai că mi-e scârbă deja…
Sunt multe orase de acest gen, in Focsani, orasul meu de bastina. Ei bine, si acolo foarte multe anunturi de inchiriere, foarte multe chestii care se vand exagerat de scump, insa, nu sund darapanate. Adica, cu 90.000 de euro, iei casa smechera. Parerea mea, schimba orasul, de vreo 7 ani locuiesc in Pitesti, alta mentalitate, alta treaba.