Am postat mai demult la mine pe WALL un caz social pentru care am donat. Nu e vorba despre familii cu 20 de copii care s-au trezit de-o dată că n-au cu ce să crească o clasă întreagă, ci despre un copil bolnav care are nevoie de un tratament scump, tratament pe care părinții celui mic nu și-l permit, deși au cotizat o viață întreagă aproape jumătate din venituri la stat. Acum că s-a finalizat strângerea de fonduri, m-am uitat și eu la lista cu donatori să văd dacă vreun prieten de-al meu se regăsește pe acolo. Nimic. Zero. Niciunul. Foarte bine fraților, să nu donați. Să stați cu curu pe bani, că o să vă fie foarte bine. O să-i luați cu voi pe lumea cealaltă sau ceva de genul.
Nu pot să cred că din 100 și ceva de persoane, nu a avut nimeni 10 lei măcar de „aruncat”. Normal că n-au avut, era perioada sărbătorilor, oamenii erau prea ocupați să se îmbuibe și să cumpere fel de fel de cadouri scumpe pentru „cei dragi”. Sunt dezamăgit fraților. Doamne ferește să aveți vreodată nevoie de vreo strângere de fonduri, că o să vedeți pe pielea voastră cât de „darnică” e lumea. Știu că vor veni acum unii și vor spune „Păi ce domne sunt obligat să donez?” Da domne, ești obligat atât timp cât o duci bine. Oamenii trebuie să-și aducă aminte și ce înseamnă să dai, că de-a lungul timpului ne-am transformat în niște saci. Ne place doar să primim, să adunăm, bogăție cât mai multă.
Sper ca anul 2020 să aducă mai multă înțelegere și mai multă dărnicie din partea unora care de prea mult bine, au cam uitat ce înseamnă să ai griji și probleme.
