Urmăresc de ceva vreme clipuri pe internet în care diverși cetățeni filmează interacțiunea cu Poliția Română. Unele scot în evidență obiceiul de a fi cu gura mare deși ai greșit, însă altele scot în evidență câteva obiceiuri destul de ilogice și destul de supărătoare ale Poliției Române, care denotă o pregătire greșită efectuată de niște oameni cu mentalitate socialistă. Două lucruri sunt de notat…
Primul lucru pe care-l face Poliția Română după ce ajunge la fața locului este să ceară buletinul, actul de identitate al celui care a apelat 112 ori dispeceratul. Pare primordial ca polițiștii să noteze niște date într-o agendă, cu toate că persoana respectivă poate a fost agresată. Grija exacerbată pentru notatul datelor în carnețel mi se pare ilogică. Mi s-ar părea mai logic ca polițiștii odată ajunși la fața locului să întrebe ce s-a întâmplat, dacă oamenii sunt bine, căci timp de notat date există berechet.
Al doilea lucru stupid și ilogic pe care-l face Poliția Română este să ceară datele de identificare ale cetățenilor, invocând motive absurde, ilogice, fără nicio urmă de înțeles. Singura motivație pe care o pot da cetățenilor este „ca să știm cu cine stăm de vorbă”.
Păi asta contează? Cu cine stai de vorbă sau ce are omul în sine de reclamat? Și dacă nu știi cu cine stai de vorbă cu ce te împiedică pe tine ca și polițist să răspunzi la o solicitare, să îți faci meseria ca la carte? Mi se pare o metodă de intimidare rămasă de pe vremea lui Ceaușescu, menită să te facă pe tine ca și cetățean să te simți ca un infractor, căci omul care încalcă legea este cel care trebuie legitimat și documentat în vederea sancționării.
E o modalitate de a crea bariere între Poliție și cetățeni, de a descuraja cetățenii să apeleze la poliție căci cu cât e mai puțin de muncă, cu atât e mai bine și pensia la 47 de ani devine deja viabilă pentru organe.
