În România, locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap sunt întotdeauna ocupate

Oriunde te-ai duce în țara asta, o să vezi mereu locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap, ocupate. Oare toate mașinile de lux care obișnuiesc să parcheze pe ele au câte un handicapat la volan? Handicapul cel mai sever al celor bogați este nesimțirea alături de lene poate, deci, sunt impulsionați întotdeauna să parcheze pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități locomotorii. Când văd asemenea oameni bolnavi la cap de la atâta bogăție, îi asemăn cu un om gras care deși mănâncă 30 de bomboane pe zi, fură și singura bomboană a slăbănogului…

Parcă îți e și scârbă să te mai uiți în stânga și dreapta, de fiecare dată când o faci, vezi câte un puhav nesimțit care consideră că legea-i pentru fraieri și adevărul este că s-ar putea să aibă dreptate. În țara asta, doar fraierii respectă legea.

Nu contează că e loc de parcare destinat persoanelor cu handicap de la hipermarket, instituție publică sau orice al fel de instituție, cei bogați cu mașini de zeci de mii de euro vor continua să le ocupe fără nici cea mai mică remușcare. Tot ce contează pentru ei este să tragă cât mai aproape de locul unde au treabă, nu care cumva să depună efort și să le scadă burțile.

Să ne facă oare acest prost obicei o țară de nesimțiți și de nepăsători? O țară de oameni sub care pute pământul de lene? Păi cam da… Din păcate acesta este adevărul. Adică nu e posibil să vezi atâtea SUV-uri și mașini de peste 20,000 de euro trase pe locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități.

E cel mai important semn al egoismului și nepăsării în societatea contemporană… Mi se pare ceva strigător la cer să fii plin de bani, să ai mașini mai scumpe de cât casa în care locuiești și să te duci ca ultimul calic să parchezi în gura magazinului, fără să te gândești că o persoană cu handicap se va chinui să ajungă în incintă dacă tu, om cât muntele și fără nici un defect, îi ocupi locul.

Am o problemă foarte mare cu cei care nesocotesc persoanele cu dizabilități pentru că îmi place dreptatea, știu ce-i suferința și m-am născut cu defectul de a nu-mi place să văd oameni cu chinuri. Unii îi zic calitate, eu îi zic defect pentru că văd bătaia asta de joc zilnic, zilnic, zilnic, de fiecare dată când mă duc pe la Carrefour sau Cora sau orice alt magazin din Severin.

Dacă cumva prind pe cineva că parchează pe acele locuri chiar în momentul în care intru în magazin, mă duc și întreb politicos ce fel de handicap are. Bineînțeles că nu are nimeni handicap, doar nesimțire, lene și egoism. Dacă ar putea, ar intra mă cu mașina direct în magazin, printre raioane, și-ar lua punga de zahăr direct de pe scaunul șoferului dacă ar avea posibilitatea.

Bineînțeles că poliția nu face nimic. Nimeni nu dă amenzi. De ce ar da? E mai ușor să se stea în boscheți cu radarul la prins de vitezomani care o calcă cu 67km/h în localitate. Niciodată nu s-a luptat în țara asta pentru eradicarea nesimțirii și a neghiobiei. De ce ar face-o poliția dintr-o dată?

Lasă, că unii sunt șmecheri și asta le dă dreptul să pară handicapați din când în când, nu? Ei bine, deși toți puhavii nesimțiți care parchează mașinile de zeci de mii de euro pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități sunt sănătoși, câte-o dată tot ce îmi doresc este să îi văd săraci, în căruciorul cu rotile… Să vadă și ei cum e viața grea, că de la volanul unui BMW X6 sau a unui Mercedes ML, altfel gândește lumea.