Nu de invidie că ei au bani și eu nu am cum ar crede majoritatea celor care vor citi acest titlu, ci din cauza faptului că eu particip la multe acțiuni caritabile cu puținul meu, acțiuni la care nu prea vezi să participe oameni care-și cumpără mașini de 50 și ceva de mii de euro. De-asta da, mi-e ciudă.
Că există oameni în România asta cu foarte mulți bani, și cu cât au mai mult, cu atât devin mai egoiști. Mi-am imaginat mereu cât de mult s-ar schimba lumea în care trăim dacă oamenii care ar vrea să-și cumpere o mașină scumpă de 50.000 de euro, ar dona banii respectivi celor bolnavi de cancer. Sau unui institut de cercetare a bolilor de genul. Evident este o utopie, asta nu se va întâmpla niciodată. Mai ales într-o țară precum România, plină de prejudecăți și de oameni care au impresia că dacă-și cumpără o mașină scumpă, automat ei devin cineva.
Desigur, societatea le acordă această validare pentru că este compusă la rândul ei din oameni care au aceeași credință, că cineva care are o mașină scumpă, este automat o persoană importantă. Ce s-a întâmplat cu zicala „Nu haina face omul”? Nimeni nu știe. A dispărut în neant, oamenii au uitat complet de ea. Fiecare este liber să cumpere ce dorește, este liber să-și cheltuie banii așa cum consideră. Eu, rămân cu regretul că nu văd foarte mulți oameni cu mașini de 50 de mii pe la evenimentele caritabile pe care mai particip ocazional, din puținul meu.
Unul dintre motivele pentru care țara asta a ajuns cum a ajuns, se referă exclusiv la egoism. Am devenit o națiune de oameni care nu avem altă grijă în afară de propria persoană. Restul? Dă-i dracu
