E la moda sa-ti irosesti viata?

Intotdeauna am spus ca oamenii trebuie sa faca lucruri grozave cu vietile lor si asta doar pentru simplul fapt ca avem o singura sansa. YOLO! Cu toate acestea, desi stim foarte bine valoarea vietii si a timpului, ne irosim vietile in cel mai banal mod cu putinta. Poate ca este ceva normal sa-ti irosesti viata pana la o anumita varsta, desi sunt de parere ca tinerii ar trebui sa aiba mai multa constiinta si mai multa inteligenta fata de generatiile anterioare, insa observam ca nu cei batrani sunt cei care sparg seminte la scara seara de seara.

Cine sunt cei care isi irosesc viata?

Cei care isi irosesc viata sunt de obicei oameni care nu pot sa vada dincolo de orizont. In prima faza ca sa nu-ti irosesti viata, trebuie sa existe un moment in care iti dai seama ca bati pasul pe loc. De cele mai multe ori, lipsa de inteligenta blocheaza tot ce inseamna “a-ti da seama de ceva”… Sau mai putem spune ca prostii sunt foarte fericiti in lumea lor lipsita de inteligenta.

Tinerii pana in 23 de ani sunt cei care isi irosesc viata cel mai des pentru ca au fost crescuti de niste parinti incapabili sa educe. O parte din ei aleg calea cea dreapta, urmeaza o facultate sau se duc la munca in tara sau in strainatate. Cei mai multi insa aleg sa stea acasa, pe principiul “nu ma duc eu sa-mi rupa aia cocoasa pe 8 milioane” si vor face un covor de seminte la scara blocului, prin parc, obicei dobandit inca de la 15 ani.

Cei lovti de criza de 30 de ani isi irosesc viata prin joburi prost platite, joburi cu program foarte prelungit care nu o sa le permita niciodata sa isi indeplineasca visele. Am mai povestit intr-un articol anterior de faptul ca visele COSTA. Daca pana in 30 de ani nu ai apucat sa-ti iei avant, orizontul ti se ingusteaza subit. De ce exista cirza de 30 de ani? Pentru ca exista si intrebarea “Ce stii sa faci?”. Atata timp cat nu investim in noi, ne vom plafona iremediabil si vom ajunge sa ne irosim viata.

Cei care ajung la 40 de ani si nu au o familie, un copil, din nou isi irosesc viata pentru ca dupa cum stim, viata e facuta pentru a fi traita in doi. Viata de unul singur are rost pana la o anumita varsta, cat apuci sa iti faci o cariera si sa-ti cumperi o casa… Dupa, e lipsita de sens. Unii inteleg treaba asta mai devreme, altii mai tarziu, altii niciodata din pacate.

Care sunt factorii ce duc catre o viata irosita?

Ei bine, aici ar fi multe de spus, asa ca o sa le insir in ordinea importantei si o sa le tratez aparte pe fiecare. Asadar, avem:

• Lipsa celor 7 ani de-acasa duce de cele mai multe ori catre o viata irosita. Putini sunt copiii care reusesc sa se trezeasca la realitate fara parinti. Nesimtirea si prostia capatata in locul bunului simt cantaresc destul de greu in ecuatia unei societati axata pe lucruri concrete.
• Lipsa examenului de Bacalaureat dupa 12 ani de scoala duce catre o viata irosita. Nu exista viata implinita daca nu ai macar studii medii. Aviz spargatorilor de seminte.
• Salariul minim pe economie duce catre o viata irosita. Spun asta din propria experienta. Minimul pe economie nu-ti va permite niciodata sa iti indeplinesti visele.
• Lipsa calificarii sau supracalificarii duc catre o viata irosita pentru ca societatea este in continua avansare. La intrebarea “Ce stii sa faci?” trebuie sa raspunzi cat mai complex si cat mai diversificat. Daca ai o meserie pe care-ti place sa o practici, trebuie sa te perfectionezi mereu, altfel, ramai in urma si te plafonezi, ajungi din nou sa muncesti multi pe bani putini fiind incapabil sa oferi mai mult.
• Anturajul de foarte multe ori contribuie la o viata irosita. Daca pierzi vremea cu cine nu trebuie, clar ajungi sa-ti irosesti viata mai devreme sau mai tarziu. Repet, e bine sa fii prostul dintr-un grup de inteligenti de cat desteptul dintr-un grup de prosti.
• Copiii neprogramati, de asemenea, pot duce la o viata irosita pentu ca daca acestia apar accidental, va trebui sa canalizezi banii si atentia catre ei, nu catre tine si dezvoltarea ta profesionala. Un copil costa destul de multi bani in ziua de azi. Putini sunti cei care reusesc sa se ocupe de ambele, adica si de cariera si de copil pentru ca majoritatea celor care fac copii accidental sunt cei despre care va povesteam mai sus, fara studii si fara o conceptie serioasa asupra vietii in sine.

Putini sunt cei care o ia pe un drum gresit, apoi incearca sa se redreseze. Cred ca-ti trebuie destul de multa inteligenta ca sa-ti dai seama de greseli, sa vrei sa le indrepti si sa si reusesti. Foarte multi or sa intrebe: pai bine domne’, daca asta inseamna sa-ti irosesti viata, ce inseamna sa nu ti-o irosesti?

In mod normal, oamenii care nu-si irosesc viata sunt aceia care au minim studii medii si isi dau seama ca trebuie sa avanseze profesional. Daca ramai cu studii medii si te multumesti cu ele nu vei ajunge departe. Daca esti calificat intr-o meserie si nu vrei sa te perfectionezi la fel, nu vei ajunge departe. In viata avansezi atata cat iti impui, e foarte important sa-ti impui niste limite pe care sa incerci din rasputeri sa le depasesti, nu sa te complaci intr-o situatie care nu te avantajeaza.

Foarte multi isi irosesc viata, isi dau seama de treaba asta, insa aleg sa se planga pe la toata lumea ca nu reusesc sa faca nimic. Pai mai fratilor, ca sa faci ceva in primul rand ambitia trebuie sa fie atat de mare incat sa invinga starea de complacere. Trebuie sa iti doresti sa iesi din zona de confort in care stai de ani buni. Trebuie sa incepi efectiv sa faci ceva pentru a-ti imbunatati calitatea vietii in sine. Aceasta calitate nu se va imbunatati radical peste noapte, e precum un puzzle la care mai adaugi o piesa si inca o piesa pana cand intr-o zi, adaugi ultima piesa si vezi clar imaginea formata. E ca si cum te-ai plange ca vrei sa construiesti un gard dar efectiv nu te apuci de treaba, te multumesti sa te plangi ca nu-l ai in loc sa pui caramida cu caramida.

Viata trebuie cladita si ea caramida cu caramida, in timp. Am constatat faptul ca cei care-si irosesc viata sunt oameni destul de negativisti si cinici. Viata si lumea nu devin mai bune daca nu-ti aduci aportul intr-un mod constructiv. Multi se multumesc sa spuna ca viata-i de rahat, se multumesc sa barfeasca pe X si pe Y ca le merge bine, insa uita ca aceste obiceiuri prostesti nu le vor aduce niciodata nimic pozitiv. Daca vrei sa faci ceva cu viata ta trebuie in primul rand sa te ingrijesti de ea, de a ta, nu de a altora.

Eu sper sa se puna punct modei de a irosi viata si cu siguranta vom simti ca traim intr-o Romanie mai buna, o Romanie cara va fi prospera din cauza oamenilor muncitori.