Astăzi s-a sărbătorit Sf. Parascheva și din moși strămoși am învățat că nu e bine să muncim în intervalul celor 24 de ore cât ține acest eveniment religios. De ce nu e bine? Pentru că Doamne-Doamne se uită de acolo sus din cer și ne va pedepsi, ni se vor întâmpla lucruri nasoale și câte și mai câte.
Prin oraș, bisericile bat clopote, de pe-un deal de lângă oraș, răsună o toacă… Pe stradă, prin fața catedralei din oraș credincioșii bat la rândul lor cruci strașnice. Unii bat cruci din superstiție, alții din obișnuință. Tot în fața catedralei, printre mașini, preoți, credincioși care doar ce-au ieșit de la o slujbă în care au învățat probabil că trebuie să fie mai buni, 2 oameni ai străzii bat foamea.
Și stai și te întrebi ce rost mai are religia în secolul în care trăim, din moment ce pare să fi devenit un refugiu pentru leneși, superstițioși, zgârciți? Nu pot să pricep ce fel de suflet pot să aibă cei care ies dintr-o biserică ortodoxă și trec nepăsători pe lângă un om al străzii care doarme pe banca din fața clădirii. Nivelul de ipocrizie la care s-a ajuns este unul de-a dreptul incredibil.
Referitor la cei doi oameni ai străzii, există o veste bună și una proastă. Vestea bună este că unul dintre ei a primit sandviciul pe care-l cumpărasem eu mai devreme. Da, un om care și-a pus speranță în biserică și s-a aciuit la poalele ei, a primit pomană de la un ateu. Vestea proastă este că n-am avut decât un singur sandvici, celălalt homeless a rămas să bată foamea în continuare, la unison cu clopotele instituției care ar trebui să învețe oamenii să fie mai buni.
