Îmi aduc aminte de anii când eram și eu puțin mai tânăr. Pe atunci nu exista Facebook, dar exista Hi5 și mai ales Mirc. Vă mai aduceți aminte de Mirc? Cred că cele mai tari întâlniri de genul blind date atunci au existat. Nu știai niciodată cu cine te vei întâlni în oraș. Mircul nu era cu poze și like-uri.. Pe atunci oamenii aveau mult mai mult curaj, chiar și pe vremea Hi5-ului care nu era altceva de cât un fel de Facebook mult mai împopoțonat. De la online dating pe Mirc la online dating pe Facebook e cale lungă…
Cred că nu o să pot uita niciodată sclipiciul existent pe paginile de Hi5 ale fetelor, era genul de efect care-ți făcea pagina vizibilă cu ochiul liber de pe Stația Spațială Internațională… Chinezii cred că sunt destul de invidioși. Dacă exista asemenea sclipici pe vremea când a fost construit Marele Zid Chinezesc, îl făceau vizibil direct de pe Pluto.
Și totuși, ne dădeam cu toții întâlnire. De ce făceam asta? Nu știu, pentru că era mai simplu să spui niște cuvinte ascuns în spatele unui monitor. Curajul este o piesă dintr-un puzzle care lipsește multora. Bineînțeles, nu se lega nimic în urma acestor întâlniri, fie ele blind date prin Mirc, fie ele prin Hi5 pentru că eram prea tineri să ne gândim la ceva serios, ori oamenii serioși nu aveau timp de calculatoare pe atunci, din două, una…
Deși am trăit Mirc și Hi5 nu pot înțelege Facebook
Pentru că nu existau relații serioase închegate în urma unor întâlniri de pe Mirc sau Hi5 aproape niciodată, am lăsat-o mereu în seama vârstei. Ceva de genul „Lasă mă că eram tineri și nu aveam gânduri serioase”… Da, toți eram tineri, însă când mă uit acum pe Facebook și văd oameni trecuți de 30, 40, 50 ca ani care încearcă să agațe, parcă nu pot să înțeleg această treabă. Oare să fi fost același obicei și pe Mirc sau pe Hi5 dar din cauza vârstei U18 să nu fi sesizat noi?
Nu știu ce să zic, țin minte că cea mai în vârstă femeie cu care am discutat vreodată pe Mirc avea 28 de ani pe atunci, deci cu 10 mai mare ca acum și nu căuta întâlniri. Erau vremurile în care oamenii încă mai credeau în acel prieten bun căruia să se destăinuie doar… Nu era boala asta cu sex și iarăși sex, eventual sex dinainte să scoatem două cuvinte, direct în pat…
Pe Hi5 la fel, nu in minte să fi intrat în conversații sau să fi luat contact cu persoane disperate după agățat, persoane care să aibă o vârstă destul de înaintată. Toți eram tineri și plini de sclipici. Aveam atât de mult sclipici pe profile că seara când se încărca rețeaua nici măcar nu mai puteau fi afișate paginile. Dacă aveai net de la Romtelecom erai terminat, distrus, n-aveai cum să mai intri pe Hi5.
Evident că și pe Mirc sau Hi5 erau oameni disperați după agățat dar nu cred că era atât de vizibil fenomenul. E incredibil cum își imaginează unii viața, simplă, foarte simplă. Adică e de ajuns să încarci o poză pe Facebook ca să poți agăța o femeie…
Ce înseamnă online dating pe Facebook
Am spus de multe ori că persoanele serioase nu prea au timp de stat pe Facebook la taclale. Au serviciu, au alte treburi mult mai importante și din acest motiv consider că niciodată, dar absolut niciodată în cazul în care îți cauți jumătatea pe Facebook nu vei reuși să o găsești nici măcar 50%. Dacă cei în vârstă sunt mai toleranți și mai cu zilele numărate și sunt dispuși să accepte alături persoane mai puțin compatibile, cei tineri nu au nici o șansă să găsească pereche pe Facebook.
De ce spun treaba asta? Păi pentru că pe lângă faptul că pe Facebook nu prea stau oamenii serioși pe care tu îi cauți, cu care să întemeiezi o familie, etc, discutăm despre o rețea de socializare a aparențelor. Nimeni nu este în realitate ceea ce pare pe Facebook pentru că așa este construită rețeaua de la sine. Totul este doar imagine și în ziua de azi nu poți întemeia o familie cu o poză. Adică vezi poza, îți place, ești atras, dar de acolo până la a avea o relație serioasă e cale lungă pentru că, revin la prima problemă a Facebook, oamenii serioși nu pierd vremea la discuții aici.
Online dating pe Facebook e o mare tâmpenie pentru tineri, pe care probabil o realizează și ei după primele tentative. A, dacă nu cumva ajung bătuți pe la spital sau violați. Că trebuie să spunem lucrurilor pe nume și să aducem aminte și de psihopații, pedofilii și violatorii ce-și racolează țintele dintre tinerele frumoase și libere pozate cu sânii și fundul la vedere. Că deh, e o chestie și cu popularitatea asta virtuală până la urmă, nu?
Câți dintre voi aveți curaj?
Câți dintre voi sunteți curajoși? Câți dintre voi aveți curajul să luați o fată de mâna, să vă uitați în ochii ei și să o întrebați dacă vrea să iasă cu voi în oraș după ce-i spuneți că-i cea mai frumoasă din lume? Câți dintre voi aveți curaj să lăsați la o parte comentariile de pe Facebook super inteligente de genul „frumoasă”, „foarte frumoasă” și să acționați în realitate? Uneori nu-mi vine să cred că se pune atât de mult accent pe virtual. Ideea de online dating nu ar trebui să existe absolut deloc, cu atât mai mult în combinație cu Facebook. Această rețea de socializare nu face altceva de cât să risipească din curaj și să ridice anumite paravane peste complexe și imperfecțiuni.
