Cred că asistăm la cea mai gravă depersonalizare a sărbătorilor românești din ultimii 15 ani. De ce? Păi eu unul am analizat comportamentul vecinilor și al oamenilor în general în timpul marilor sărbători. Ideea este aceeași: manele la maxim, tropăit – jucatul horei în casă, ghiftuială, beție.
Indiferent de sărbătoare, aceste lucruri sunt nelipsite alături de masa bogată, bineînțeles. Sirenele de Salvare inevitabil răsună prin cartiere a doua zi, mai des ca telefoanele mobile ce anunță o urare din partea celor dragi. Care poate să mai trimită SMS, trimite, care nu…
Indiferent că este Paște, Revelion, Crăciun, vezi aceleași cozi pe la magazine. Aceleași coșuri pline cu alimente cu care ar fi capabilă să supraviețuiască în caz de bombardament o scară de bloc timp de 10 zile. Sau oarecare calamitate…
Nu mai contează că de Paște e cu miel, cozonac, drob, ouă, de Crăciun cu prăjituri și cadouri. Acum vezi aceleași alimente în aceleași coșuri cu vârf, abia împinse de niște lacomi risipitori. Cât să și bagi în tine de Paște mă? Mănânci un coș cu alimente în 2 zile?
Eu unul nu mai simt nici o diferență între Crăciun, Paște, Revelion. Toate sunt cu manele la maxim și îmbuibat cât cuprinde, cu bețivăneală și cam atât, că vorba aia, românul nu pierde nici o ocazie să bea până cade sub masă. Parcă sărbătorile astea nu mai au nici un specific.
Până și aglomerația dinaintea fiecăreia seamănă parcă trasă la xerox. Aceiași întârziați (din naștere probabil) care n-au nici o treabă cu cumpărăturile până în week-end-ul de dinainte. Atunci se calcă în picioare prin trafic și hipermarketuri. Aceeași poveste și de Crăciun și de Paște și de Revelion.
Nu m-aș mira dacă peste vreo 30 de ani nu vor mai exista nume de sărbători. Să fie numai niște zile în care oricum se fac aceleași lucruri. Tradițiile s-au dus de mult din păcate. Sărbătorile au căpătat un caracter meltenesc în schimb, atât tot…