De ce las intotdeauna bacsis

Cei care merg cu mine prin oras au observat ca peste tot pe unde ma duc, ori las restul, ori las bacsis, in functie de situatie. Daca este vorba despre un magazin las restul, daca e vorba despre un restaurant, o cafenea, las bacsis. Sa nu fie interpretat gresit, nu ma dau banii afara din casa si o sa va explic imediat de ce fac treaba asta.

Povesteam cum mi-am dat demisia in urma cu cateva luni, vreo 4 la numar mai precis. Asa a fost sa fie, un Dumnezeu aerian, ascuns dupa niste nori, in care eu nu cred, m-a ajutat sa am alt drum in viata mai bun. Am lucrat 2 ani si jumatate intr-un domeniu in care oamenii imi lasau bacsis. Nu mult, caci clientii mei erau saraci prin natura situatiei. Lucram operator GPL si cei care veneau sa alimenteze cu gaz , nu de bunastare isi pusesera instalatie GPL.

Ei bine, 2 lei de la un client, 5 de la celalat, cand ajungeam acasa aveam vreo 20 de lei in plus. Evident, uneori mai mult alteori mai putin, in functie de situatie. Eu ma bucuram de acesti bani caci aveam un salariu de rahat, minimul pe economie. Ei bine, toti vanzatorii si ospatarii de pe la magazine si cafenele tot minimul pe economie il au, va asigur si asa cum eu ma bucuram de cei 20 de lei zi de zi, asa vreau si altii sa se bucure.

Daca pot face o bucurie cu cei 5 lei lasati, bucurie sa fie. Vad aceasta bucurie in ochii celor care le las cativa lei in plus si e una destul de sincera. Se traieste foarte prost in Severin si se munceste mult. Patronii au 1000 de pretentii si zero compasiune si intelegere pentu angajat.

Ma hranesc cu zambetul de pe fetele lor cand le las cativa lei in plus si va rog, sa nu-mi spuneti ca trebuie sa fi bogat ca sa lasi 5 lei in plus cand bei o cafea la o terasa. Nu-mi spune ca saracesti daca lasi 70 de bani maruntis, rest de fiecare data cand te duci la cumparaturi. Nu-mi spune ca nu vei mai avea niciodata bani sa speli masina daca lasi 30 de lei in loc de 20 de lei cat costa in mod normal…

Ma uit la bucuria lor si imi aduc aminte de a mea, cand, dupa 16 ore de munca in frig si ploaie si zapada si caldura, ajungeam acasa cu o sticla de suc si o punga mare cu popcorn pe care o dadeam gata in prima repriza de Champions League. Pe a doua nu o mai prindeam ca adormeam cu TV-ul pornit dupa 16 ore de munca in vant si ploi…

Intotdeauna o sa las restul si bacsisul atata timp cat o sa traiesc intr-un oras sarac unde stiu ca salariile sunt cum sunt… Nu vreau sa fac pe viteazul, nu vreau sa fac pe intersantul, insa daca toti am lasa cativa lei in plus la fiecare cafea pe care o bem in oras, am putea face lumea un loc mai bun. Nu schimbam nimic, dar facem oameni fericiti si ii ambitionam sa nu cedeze sub presiunea problemelor si a viselor naruite de saracie si neajunsuri. Ii ambitionam sa isi depasasca conditia si sa vrea mai mult de la viata asa cum si mie probabil, cei 20 de lei pe zi pe care ii strangeam ciubic imi aratau ca tara asta nu e chiar atat de nenorocita pe cat o consideram.