Am tot auzit zilele acestea discuții legate de echipa de fotbal a României, că lumea nu mai ține cu echipa națională și așa mai departe. Toată lumea își pune întrebări dar nimeni nu primește răspunsuri. De ce nu mai trăiește nimeni fotbalul cum îl trăia cândva, prin anii 1998 – 2002 de exemplu? De ce nu mai vin oameni la stadioane în meciurile interne?
Fotbalul trăiește prin spectatori. Atâta timp cât oamenii nu mai sunt atrași de fotbal, sentimentul microbist se diluează până când ajungem ca în ziua de azi, să ținem parțial cu echipa națională a României atunci când participă la un turneu final.
De ce nu mai sunt oamenii atrași de fotbal? Pentru că nu mai există performanță iar noi din păcate nu avem o mentalitate care să ne facă să ținem cu echipa X chiar dacă ia bătaie de 10 ori la rând…
Din păcate România nu este Anglia ca să aibă stadioanele pline în ligile inferioare. La noi nu se umple stadionul nici măcar atunci când se joacă o finală de cupă sau ceva de genul. E greu să mai aduci oamenii la stadion dacă nu există performanță și nici mentalitate. E greu să menții flacăra aprinsă în sufletul românilor atunci când participi la Euro sau CM o dată la 10 ani.
Se schimbă generațiile și cei mici nu apucă să trăiască o copilărie plină de evenimente la care participă și echipa României. Da, există copii de 6-7 ani care nu știu ce înseamnă un campionat european jucat de țara lor sau o cupă mondială…
Modrul de la groapă, nu se mai întoarce. Așa cum Hagi a prezis în 1998 după amicalul României cu Paraguay, fotbalul românesc s-a dus dracului, nu în 2-3 ani, dar în 15 clar s-a ales praful… Acum, e foarte greu să mai convingi o mentalitate ca a noastră să țină cu o echipă ce nu are performanțe. Nu mai suntem genul de oameni înțelegători. Viața, nivelul de trai din România mult mai scăzut față de anii 90 ne cam taie din avânt.
Eu unul nu cred că țara asta va mai avea vreodată echipă de fotbal capabilă să egaleze performanțele generației de aur. Să le egaleze am zis, nu să le întreacă. Românii nu vor începe niciodată să țină cu echipele neperformante ca să zici că ar fi într-un fel impulsionate înspre revenire, pentru că nația asta a devenit într-un fel genul care mai întâi vrea să primească, apoi să ofere.
Poate că suntem prea egoiști să mai credem în fotbal…
În încheiere, las cuvântarea lui Hagi din 1998…
E bine, ramanem cu amintirile. Ai` mici vor sti de tablete. N-au ei grija de fotbal. Au de Mc si de KFC…
Depinde ce inseamna sa egaleze. Iti dau exemplul Turciei: a prins in 2002 locul 3 la Mondiale, jucand cu adversari aproape modesti. I-a invins de 2 ori Brazilia, in rest invingand nationale slabe. A avut culoar bun de care, ce-i drept, a profitat.
In 2008, cu o echipa MULT mai buna, a prins sferturile la Euro, fiind invinsa de Germania.
Asa ca Never say never. Un culoar favorabil si ajungem in sferturi inca o data.