Obișnuiesc să numesc România țara antreprenorilor din multe motive, începând cu statisticile conform cărora 1 din 10 români activi deține un SRL de apartament sau un PFA și terminând cu sutele de pagini de Facebook prin intermediul cărora, un antreprenor „de succes” are să-ți dea ceva sfaturi minunate pentru tine și afacerea ta contra unor seminarii pe care trebuie să le plătești.
Am impresia că ne-am transformat așa, încet dat sigur în genul acela de societate în care munca fizică a devenit o rușine. Toată lumea vrea să fie antreprenor, să aibă angajați care să le muncească în timp ce ei coordonează afacerea la adăpostul comodității. Adică eram demult croiți pe distrugerea muncii fizice prin intermediul mitului „5 cu mapa 2 cu sapa” și prin desființarea școlilor de arte și meserii, dar parcă în ultimii 5 ani oamenii au luat-o razna cu firmele astea de apartament.
Am citit undeva că ar fi peste 600.000 de firme în România ceea ce mi se pare destul de mult. Există voci care spun că din contră, sunt prea puține dar dacă ne gândim câtă populație activă mai are România între granițe, ne dăm seama că ne-am transformat încet dar sigur în țara antreprenorilor. Ok, nu văd nimic greșit în asta, însă nu înțeleg un lucru: dacă toată lumea vrea să fie propriul său șef, de ce nu vedem chestia asta în bunăstarea tuturor? De ce suntem în continuare cea mai săracă țară din Uniunea Europeană?
Ei bine, motivele pentru care aceste sute de mii de SRL-uri de apartament rămân neproductive sau subdezvoltate sunt multe, după cum urmează:
- Cei care le deschid nu vor să evolueze cu ele, nu vor să angajeze. Se mulțumesc de multe ori să facă vreo mie, două de euro pe lună și nu se opresc aici, nu-i interesează extinderea.
- Marea majoritate a firmelor deschise nu aparțin unor oameni școliți pentru a conduce o companie. Discutăm despre oameni simpli care învață pe parcurs care-i treaba cu business-ul. Astfel, procesul de dezvoltare durează mult mai mult față de normal.
- Firmele care au profit nu angajează din cauza faptului că statul nu încurajează aceste practici prin politicile fiscale sau din pricina faptului că mâna de lucru este incompetentă.
- Există mulți care deschid afaceri în domenii la care nu se pricep absolut deloc. Oameni care au auzit de la X sau Y că ar merge în colțul străzii o cafenea și investesc așa, fără studii de fezabilitate fără să se intereseze înainte. E clar că aceste afaceri nu sunt profitabile.
- O mică parte din aceste sute de mii de firme sunt deschise cu scopul precis de a da țeapă la stat sau altor oameni cu care se caută colaborări. Trebuie să luăm în calcul și această posibilitate pentru că face parte din realitatea fiscală.
- Să nu uităm de firmele fantomă care fac afaceri cu statul. Adică acele firme ce primesc contracte de reabilitare drumuri când ele nu au decât 3 angajați. Sunt firmele special create pentru a sifona bani de la stat, băgate ulterior în insolvență…
Apoi, când vezi în jurul tău unul dintre cazurile de mai sus, ce poți să faci? Cum poți să crezi că vom avea vreodată prosperitate? Cine să dezvolte afaceri în România, țara antreprenorilor?
