Cam așa zicea Cheloo prin piesa Plec pe Marte și bine zicea… Uneori e atât de dificil să câștigi războiul cu propria persoană, încât de multe ori ți-ar veni mai simplu să fugi și să te ascunzi undeva. Dar unde să te mai ascunzi atunci când duci o luptă cu niște dușmani de care nu poți scăpa? Gândurile tale negre, pesimismul, lipsa de încredere în propriile forțe, sentimentul de singurătate, lipsa de perspectivă/viziune/viitor, neajunsuri, etc… Cum poți combate asemenea dușmani?
Adevărul este că România nu-i genul de țară care să te ajute în această luptă, din contră, poate să fie motivul principal al războiului dintre tine și tine. De ce? Păi pentru că orice faci în țara asta, atâta timp cât ești om cinstit, este făcut cu foarte mult chin. Fie că e vorba despre a-ți cumpăra o casă, a găsi un loc de muncă bun, a-ți găsi o parteneră de viață serioasă, mereu apar probleme, mereu apare foarte mult stres, chin și foarte multă dezamăgire.
Cei care lucrează în străinătate de ani de zile au reușit să se desprindă puțin de mentalitatea asta depresivă ce pare să fi acaparat societatea rămasă între granițe, oarecum captivă și lipsită de viitor. Eu unul de multe ori cred că orice ai face nu poți fi fericit în țara asta pentru că întotdeauna vor fi neajunsuri, probleme, prejudecăți, nu vei fi liniștit deplin niciodată și știm cu toții faptul că fericirea este acel concept inventat de noi pentru a defini o stare de liniște și de mulțumire personală.
Sentimentul de mulțumire/fericire poate să apară în România în două situații:
- Ești prost. Dacă ești prost automat nu ai viziune pentru mai mult. Nu dorești mai mult de la viață. Rămâi plafonat pentru totdeauna într-un job prost plătit, trăiești bine mersi în lumea ta mică și lipsită de griji.
- Ești hoț. Dacă ești hoț și apuci să dai niște tunuri, să furi de pe afară, să faci afaceri cu statul, automat sari peste neajunsuri și reușești să-și cumperi o casă până în 30 de ani, nu înainte de a-ți cumpăra o mașină scumpă… Altfel nu se poate, mai întâi mașina…
Dacă ești genul de om cinstit care vrea să reușească în viață prin propriile forțe, nu cred că ai șanse să fi fericit în România pentru că întotdeauna vei avea un salariu mic incapabil să te motiveze, dacă deschizi propria afacere (cinstită) vei observa că jumătate din munca ta o împarți cu un stat ce nu te-a ajutat niciodată cu nimic și așa mai departe…
Acestea fiind spuse, nu e de mirare că toată provincia e într-o depopulare continuă de vreo 10 ani. Toată lumea pleacă în străinătate. Oamenii s-au săturat să ducă acest război continuu cu propria persoană, încercând să iasă din mizerie, să se autodepășească, să le fie și lor bine. Și-au dat seama că nu au nici o șansă în România să fie fericiți.
Oare are rost să duci acest război cu propria persoană din moment ce câmpul de luptă (România) este conceput în așa mod încât nu poți niciodată să câștigi prin luptă cinstită?
