Astăzi discutăm despre acele case cu 50 de camerei a căror construcție a început prin orașele noastre în urmă cu mulți ani și care nici în sfântă zi de azi nu s-a finalizat. Așa sunt românii, megalomani, făloși, dornici să arate celor din jur că ei pot, că ei au, chiar dacă în realitate nici nu au și nici nu pot.
Cel mai bun exemplu sunt aceste case, toate cu câte 2-3 etaje plus mansardă, neterminate, care nu fac altceva decât să scoată în evidență prostia omenească. Evident, dacă cei care s-au apucat de ele s-ar fi rezumat la 3-4 camere, eventual un P+M, casa ar fi fost gata demult, dar atunci când te apucă să ridici câte 2-3 etaje, e ca și cum ai construi un bloc întreg.
Costurile sunt extraordinar de mari iar românul prost normal că nu se gândește la aceste costuri înainte să se apuce să ridice pagoda inutilității. Și cei care termină aceste case tot niște oameni înguști la minte sunt pentru că se trezesc cu niște mamuți la care plătesc anual o grămadă de impozite și taxe, pentru care plătesc anual costuri de întreținere cât pentru o sară de bloc, chiar dacă din 15 camere se folosesc doar două sau trei.
Nu știu, poate mulți dintre cei care ridică astfel de monumente ale prostiei au avut copilării triste cu multe lipsuri. Într-o țară cu cetățeni normali la cap nimeni nu se apucă să facă o casă cu 13 camere pentru 3 persoane. Așa ceva numai în România mai vezi, unde s-a dus vestea că dacă ai mașină bengoasă și casă până la cer, ești cineva.