Lasă că am eu pe cineva…

De câte ori nu ai auzit aceste vorbe rostindu-se în jurul tău? „Lasă, că am eu pe cineva…”

Atunci când românul are o problemă, el niciodată nu se gândește să o rezolve în mod normal. Are românul ceva treabă pe la ANAF? Imediat scoate telefonul din buzunar și dă un telefon, că are el pe cineva care-l poate scuti de jumătate de zi de umblat pe drumuri și stat la cozi… Are românul pe cineva în spital? Nu-i nimic, doar nu o să stea la coadă la cabinete pentru analize și etc cu ruda bolnavă, imediat pune mâna pe telefon, că are el pe cineva la spital care-l scapă de coadă și-l bagă în fața bolnavilor care ce să vezi? Ghinion, n-au pe cineva…

Românul nu vrea să aștepte, el vrea întotdeauna să fie privilegiat, să se bage în față… Toată lumea l-a spurcat pe Tăriceanu pentru gestul său de la DRPCIV Pipera, dar 90% dintre cei care au aruncat cu piatra, practică aceeași tactică în viața de zi cu zi… Cum au nevoie de ceva, cum repede scot telefonul și încearcă să fenteze sistemul într-un mod sau altul…

Noi vrem o țară ca afară, în care respectul, bunul simți și normalitatea să fie literă de lege dar nu vrem să fim noi cei care punem piatra de temelie pentru mentalitatea capabilă să aducă această țară ca afară… Noi, cum dăm de greu, cum deja încercăm să ne uităm în stânga și în dreapta după cineva care să ne salveze…

Acest erou scos de cele mai multe ori din agenda telefonului mobil ne ține în loc… Am auzit ieri într-o stație de autobuz vorbindu-se pe o tonalitate de-asta de „Lasă că am eu pe cineva…”. Unul dintre indivizi avea o problemă cu un impozit și nu voia deloc să stea la coadă. Atunci, prietenul său de nădejde a rostit cuvintele magice Lasă că am eu pe cineva… și a scos telefonul din buzunar. Păi nu te apucă scârba?