Divertismentul din România e o glumă proastă. Despre audițiile X Factor, Vocea României și Românii au Talent

Pentru că nu am avut vreodată ocazia să lucrez în industria televiziunilor, mereu mi-am pus întrebarea pe care bănuiesc că v-ați adresat-o și voi la un moment dat: ce caută afonii la concursurile muzicale? Ce caută oamenii fără nici un talent la concursuri de genul Românii au Talent?

Eu unul cred că există două variante, să luăm drept exemplu X Factor, unde se presupune că ar trebui să existe niște voci destul de bune, alături de o prezență scenică echivalentă cu factorul X. Frate, când vii la un asemenea concurs și cânți asemenea clipului de mai jos, există după cum spuneam două posibile explicații:

1. Oamenii de genul sunt aduși special, plătiți chiar de organizatori pentru spectacol, audiență, pentru a scoate în evidență un posibil talent mai puțin magnific al celorlalți concurenți.
2. Oamenii sunt nebuni și nebunia lor le-a fost insuflată de către familie și prieteni. Știți voi, există genul acela de părinți „foarte bine, fata lu tata, cânți foarte bine”, când de fapt fata e afonă și nu are nici o treabă cu muzica. De cele mai multe ori, părinții și prietenii te susțin doar ca să nu te jignească.

Și chestia asta e valabilă și la Vocea României într-o oarecare măsură, și la Românii au Talent unde nu numai că vin toți afonii, dar mai noi vin și toți nebunii.

Sau poate e o modă adusă de afară unde am observat că dacă cel puțin The Voice e un concurs mult mai calitativ decât varianta românească, la X Factor U.K. e la fel ca la noi. Toți afonii și toți ciudații își fac apariția pe scenă. Aveți mai jos un clip cu cele mai de rahat audiții de la X Factor UK.