De când cu Pandemia de Covid 19, foarte multe companii care aveau ca principală activitate munca de birou, au început să folosească munca în sistem remote, de acasă. Atât timp cât se poate lucra online, atât timp cât munca nu presupune interacțiune fizică cu alți colegi ori cu clienții, nu există motive să nu se poată lucra de acasă.
Problema este că multe companii încearcă să tragă spuza pe turta lor atunci când vine vorba despre joburile remote, oferind salarii foarte mici pe motiv că angajații nu sunt nevoiți să vină pe la sediul firmei, pe la birou.
Există în acest moment foarte multe joburi care presupun uneori chiar și studii superioare, pe lângă creativitate și experiență, pentru care se oferă undeva la 2000 – 2500 de lei salariu net, ceea ce este foarte puțin comparativ cu standardul de viață din România.
Nu văd cum ar putea cineva să trăiască în România cu 2000 de lei când chiria cu utilități ajunge 1500 de lei. Îți mai rămân 500 de lei cu care din păcate și acasă să stai, nu ai cum să te descurci cu mâncarea o lună de zile. Și oricum un om nu are nevoie doar de mâncare. Îi mai trebuie și haine, de încălțat, medicamente, etc…
Un job remote nu trebuie să însemne un salariu mai mic. Faptul că în România s-a creat un fel de regulă din această obișnuință, nu înseamnă că este și ceva legal sau normal. Joburile remote nu ar trebui să ofere avantaje nimănui, iar firmele care oferă joburi remote nu ar trebui să discrimineze pe nimeni, nu ar trebui să ofere salarii mai mici.
Oamenii trebuie plătiți pentru munca pe care o fac indiferent de unde o efectuează. Dacă angajatul ar avea un mic avantaj din munca de acasă, de ce firmele trebuie să încerce să jupoaie și ele un mic avantaj, și de unde altundeva ar putea să tragă ceva dacă nu de la salariu?
