De fiecare dată când cineva are o problemă și merge să ceară socoteală cui crede că-i de vină, i se răspunde scurt și la obiect Nu e de la mine… Indiferent că te inundă vecinul, că ai cumpărat shared hosting de la găzduire.com.ro, că auzi un pârț tras în lift, pe oricine ai trage la răspundere îți va rosti aceste cuvinte simple și pline de tâlc Nu e de la mine…
Nu contează că oamenii nu sunt perfecți, nu contează că nu există lucru fără de greșeală. Întotdeauna când ai o problemă și mergi să ceri socoteală cui crezi că e de vină, vei fi lăsat cu ochii în soare. Toată lumea ia în brațe expresia Nu e de la mine sau Nu e de la noi în cazul în care ai de-a face cu o companie ce ți-a vândut ceva, un serviciu, orice…
Unde e bă responsabilitatea și seriozitatea? De unde știi tu sigur că nu e de la tine? Ai verificat înainte să vorbești? Bineînțeles că nu… Trăim niște vremuri în care oamenii sunt atât de superficiali, încât mi-e și frică să mă gândesc cum va fi societatea asta peste vreo 20 de ani. Cred că nici nu vom mai exista ca nație la cât de căcăcioși am ajuns…
Uitați-vă și voi în jur și spuneți câte persoane cunoașteți capabile să verifice o problemă și să-și asume responsabilitatea în cazul în care este vina lor… Cred că vă ajung degetele de la o singură mână. În rest, numai măscărici care mint din lenea de a verifica ori de frica faptului că au făcut-o de oaie. Îl ia pe Nu e de la mine în brațe și rezolvă problema. Seamănă cu cei care s-au însurat cu Nu știu deși știu…
Cred că ne-am obișnuit așa, să aruncăm vina în curtea altuia deși scroafa-i moartă în bătătura noastră, nu a vecinilor. Și de la noi pute…
Frica de responsabilitate a fost intotdeauna… Asa sunt construiti unii oameni. Sa nu-si asume lucruri.
unii oameni adică românii, să fim mai expliciți
Mi-ai adus aminte de o întâmplare hazlie: într-o zi, pe când mă întorceam acasă, mă oprește o vecină pe scară, ferm convinsă că de la noi, din baia de serviciu, a pornit o inundație care a ajuns și la dânsa. Nu am reușit să o fac să înțeleagă, oricât am încercat, că în baia noastră de serviciu nu există absolut nicio țeavă și că aceasta era transformată în spațiu de depozitare încă dinainte ca noi să ne mutăm aici.
M-am mai liniștit, apoi, când am văzut că ea îi considera vinovați pe toți vecinii care stăteau în drept cu ea (pe verticală), chiar și pe cei de la etajele inferioare apartamentului ei. :)))
eu am mai văzut inundație la et 1 care venea de la et 4, pe ghenă, așa că … 😀
da, este vorba de frica de responsabilitate, intrucat in Romania paguba costa (ca peste tot), dar aici costa serios (comparativ cu veniturile). De mici suntem invatati ce sa facem, ce sa nu facem, ca asa e bine… ca asa e rau…. nu exista ideea de “trial and error” ca sa invete copilul din greseli, pentru ca pur si simplu greselile costa (ma refer in special la greseli minore…gen spargerea unui geam sau ceva, nu chestii penale). Si atunci de mici invatam sa fugim de responsabilitate, dar in realitate fugim de pedeapsa pe care o percepem ca venind cu responsabilitatea. Si ne maturizam…dar deprinderile raman.
foarte corect spus 🙂