Mă uitam pe la prețurile imobiliarelor din București ieri, unde un apartament cu 2 camere situat într-un bloc unde au fost comasate 3 comune, costă 50.000 de euro. De ce dracului ai vrea să dai 50.000 de euro ca să stai precum o sardea? Este unul dintre lucrurile pe care eu unul nu le înțeleg. Sunt de părere că un apartament vechi, construit poate înainte de cutremurul din 77, de 42 de metri pătrați, nu merită nici măcar 20 de mii, ce să mai zic de 50 de mii de euro, mă piș pe ea de zonă…
În plus, cu 50.000 poți să-ți cumperi sau să-și construiești o casă. De ce dracului ai vrea să te duci într-un loc în care vecinii mai mult ca sigur îți vor face viața un calvar? Atunci când în blocul tău mai locuiesc 500 de persoane, sunt șanse mari să fii deranjat destul de des. De ce să fii deranjat? Păi haideți să trecem în evidență câteva realități ale traiului la bloc.
Care sunt cele mai mari inconveniențe ale traiului la bloc
- Inundația. Când stai ca la Hong Kong, cu 50 de oameni deasupra capului tău, sunt șanse mari să se mai spargă vreo țeavă din când în când, evident când cei de deasupra sunt plecați în excursie prin Stepa Calmucă. De baia ta se alege praful iar tu ești nevoit să-ți zugrăvești singur. Sau ce? Doar nu te aștepți ca vecinul care te-a inundat să îți plătească pagubele? De obicei, ești întâmpinat cu foarte uzualul „Nu e de la mine…”.
- Muzica dată la maxim + tropăitul. Atunci când țăranul se pogoară la șes din vârf de munte, aduce după sine și proastele obiceiuri pe care la avea acolo la el la țară… Cum dădea muzica la maxim în vârf de munte fără să vină ursul sau vreo veveriță să-i tragă un pietroi în boxă, așa o dă și la oraș, crezând că e totul în regulă din moment ce lui nu i-a zis nimeni niciodată nimic. Nu se gândește că 1000 de persoane nu au chef să asculte manele.
- Bârfa. În România oamenii nu prea muncesc. Nu că nu ar avea unde, ci nu prea vor, sunt mai bune ajutoarele sociale primite de pomană lună de lună. Astfel, la fiecare scară de bloc unde există bănci vezi zilnic vecini care stau la cafea, la țigări și la bere, povestind despre unul și despre altul. În fiecare zi, vecinii fără serviciu vor sta la bancă să numere câte pâini ai cumpărat sau să-și dea cu părerea dacă în plasa ta erau cartofi sau ceapă.
- Mizeria. Covor de semințe la scară, sticle de bere aruncate pe fereastră, saci cu gunoi aruncați direct în stradă. Cam asta e realitatea traiului la bloc. Așa e când ai alături o gloată de nesimțiți. Evident, există și zone curate în care oamenii au bun simț, dar majoritatea perimetrelor acestor clădiri sunt de-a dreptul împuțite.
- Golăneala… Păi la covorul de semințe de la scara blocului contribuie și copiii celor care preferă să stea acasă. Foarte multe scări de bloc din orașele din România servesc drept loc de socializare pentru golani analfabeți care fac o mizerie cruntă și foarte multă gălăgie. Hăhăieli răsună uneori până târziu în noapte. Ți-e și frică să ieși sau să intri în scară.
- Lipsa de unitate. Niciodată nu vei cădea la învoială cu restul celor de pe scară să cumpărați ceva, să schimbați ceva defect acolo. Întotdeauna vor fi oameni care se vor împotrivi fără un motiv anume, fie că au bani sau nu. Există foarte mulți sălbatici cu care chiar nu ai cum să te înțelegi…
- Suferi din cauza altora. E foarte posibil să rămâi fără apă caldă și căldură dacă ai vecini datornici la întreținere pe scară. Dacă n-au mai plătit regia de pe vremea lui Burebista, datoriile a 2-3 oameni sunt suficiente să se întrerupă furnizarea celor două produse la o scară întreagă, dacă nu chiar la tot blocul.
- Ți se ocupă locul de parcare. Nimic nu e mai enervant decât să vii de la muncă la 11 noaptea, obosit, după 12 ore de stres sau chair mai mult și să observi că nu ai unde să parchezi mașina. Așa e când stai cu alți 500 de oameni într-un bloc. Nu au cum să aibă loc în jurul lui 500 de mașini mai ales că unele familii au câte 3-4 mașini. De asemenea, să nu mai zic de situația în care găsești mașina lovită în parcare.
Pe scurt… Ca să priceapă de la ăl cu barba sură pân’ la cel cu țâța-n gură: cel mai mare inconvenient al traiului la bloc sunt vecinii.
Cam așa e din păcate. Blocul față de casă e oarecum asemănător autobuzului față de mașina personală. E la comun.
Eu unu nu neg, dețin și un apartament, într-un bloc cu 4 etaje, nu chiar 50 de persoane deasupra, însă îl dețin drept afacere, că iau chirie la el. Dar, eu locuiesc tot la casă, de câțiva ani chiar, și nu aș da traiul la casă pentru nimic în lume.
Multe dintre inconvenientele enumerate apar și atunci când locuiești la casă. S-a trezit într-o zi un h/baules că are el chef să asculte “muzică”, tot cartierul asculta manele. Dacă te fericește Dumnezeu, poți avea și niște vecini care cresc găini și alte orătanii de îți pute prin toată curtea numai a rahat. De golăneală nici nu mai vorbesc, pe la 3 noaptea auzi toți boschetarii cum rag din răsputeri despre cum îi vor omorî ei pe alții. Bârfa și ea e în toi, toate babele se adună vis a vis de casa ta și încep să analizeze traficul mai ceva ca wireshark.