Fiecare copil întrebat ce vrea să devină când va fi mare va spune o meserie măreață, despre care a auzit de la părinți că aduce mai mult prestigiu și mai puțin bani. Când sunt mici, toți copiii vor să se facă astronauți, cercetători, pompieri, polițiști, medici și întrebarea mea este de ce odată ajunși la maturitate, majoritatea ajung să lucreze orice altceva, numai ce și-au dorit în copilărie nu?

De ce copiii români nu își mai urmează visele odată ajunși la maturitate?

Motive cred că sunt destul de multe dar cel mai important rămâne de departe încurajarea venită din partea părinților. Păi când tu ai un copil care îți spune că iubește avioanele și că vrea să se facă pilot, ar trebui practic să fii în stare să-ți vinzi casa și să te muți cu cortul doar pentru a-i putea plăti lui școala de aviație. Și bineînțeles, până să ajungă la școală, ar trebui să investești serios în pasiunea lui, să ai grijă de el să nu o ia prin păstăi cu anturajul și așa mai departe. Părinții copiilor români nu investesc în copiii lor pentru că nu cred în ei suficient de mult, cel puțin din punctul meu de vedere…

În străinătate, părinții se îndatorează zeci de ani doar ca să plătească școală de top pentru copii lor, pentru că ai lor copii au o pasiune ce merită alimentată. În România, copiii sunt luați de pe drumul pasiunii și duși pe drum sclaviei, adică al banului. Păi câți nu am auzit despre acei tineri care s-au dus la drept doar pentru că așa au vrut părinții și prostii de-astea? Și acesta este un exemplu destul de elegant aș putea spune, că sunt alții care-și susțin copiii să plece la muncă în străinătate fără să-și ia măcar bacul…

De ce doar copiii străinilor devin piloți de avioane, cosmonauți și polițiști?

DISTRIBUIȚI

Nu sunt blogger, nici nu am intentia… Dar cred ca blogosfera poate face lumea un loc mai bun

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here