De ani de zile de când tot scriu pe bloguri, m-am obișnuit cu haterii. De fapt, nici nu știu dacă-i pot numi pe toți hateri pentru că dacă ne gândim puțin, oamenii care-ți lasă comentarii nașpa pe blog sau pe Facebook se împart în 3 mari categorii, divizate la rândul lor în 2 categorii mai mari:

  1. Cei care citesc doar titlul și înțeleg esența articolului cum înțeleg eu chineza
  2. Cei care citesc titlul + mica descriere și bat câmpii la fel de tare ca cei din prima categorie
  3. Cei care citesc titlul + articolul și nu sunt de acord cu ideea promovată

Primele două categorii nu sunt hateri, ci proști. Constați că sunt foarte mulți proști pe lumea asta din momentul în care deschizi calculatorul. Eram conștienți că sunt mulți proști în țara asta și înainte să avem internet acasă, dar lumea noastră fiind mult mai restrânsă, nu luam contact cu asemenea aval de prostie cum luăm în ziua de azi pe Facebook de exemplu…

Să definim un hater

Un hater din punctul meu de vedere nu este persoana care din pură prostie sau din cauza faptului că nu este de acord cu tine alege să te înjure. Nu, un hater este acela care revine la fiecare articol și caută nod în papură…

Exemplu de hateri

Ei bine, după ce am scris celebrul articol în care m-am luat de boșorogii care jumulesc teii în această perioadă, am fost luat cu asalt cu comentarii porcoase de o serie de pensionari care s-au simțit cu musca pe căciulă, la postarea respectivă pe Facebook.

De atunci mai sunt vreo câțiva care-mi comentează tâmpenii pe la orice articol. Poate să fie despre culoarea roz, or să vină ei să spună că e un articol foarte prost, că de fapt culoarea roz nu e roz sau ceva de genul … Pricepeți ideea, nu?

În momentul în care ai scris părerea ta nasoală despre o categorie socială sau un eveniment cu care unii se identifică, românii te vor înjura ca la ușa cortului, pardon, fermoarul cortului, că nu cred că s-a inventat cortul cu ușă până acum…

Aceștia sunt haterii, s-au simțit ofensați odată și de atunci te vor urmări foarte atenți.

Ce facem cu primele două categorii, proștii

Ei bine, când ai scris un articol și ai spus că unii șoferi de camion sunt niște măscărici, ai deschis cutia Pandorei. Proștii nu vor citi articolul și cei care se vor simți vizați or să înceapă să te facă în fel și chip, fără să știe de fapt despre ce e vorba în articolul cu pricina. Ai două variante:

  1. Să te cerți și să-ți bagi puli în toți care te înjură – te asigur că vei face destul de mult trafic, vestea că te-ai luat de cineva se va răspândi cu viteza ciumei printre prietenii lui…
  2. Să-i blochezi direct și să te resemnezi într-un fel că există asemenea oameni proști

Nu știu, eu unul am ajuns la concluzia că românii sunt tare recalcitranți pe Facebook, din spatele unui monitor, cu o poză cu flori la profil sau chestii de genul.

Ei sunt obișnuiți să-și spună părerea chiar dacă nu cunosc datele problemei. Ei vor pur și simplu să procedeze ca la țară, la birtul din sat, să-ți sară la gât dacă li se pare că te-ai uitat urât la ei… Nu știu să-și expună un punct de vedere fără să înjure ca la ușa cortului sau să accepte ideea că nu toată lumea trebuie să fie de acord asupra unui subiect…

Cred că acesta este marea majoritate a publicului de pe Facebook pentru că aceasta este marea majoritate a românilor… Caracterele din realitate ies la iveală pe Facebook precum adevărul la beție…

 

DISTRIBUIȚI
Nu sunt blogger, nici nu am intentia... Dar cred ca blogosfera poate face lumea un loc mai bun

5 COMENTARII

      • Dupa mine, atitudinea vesnic pozitiva este la fel de daunatoare precum cea vesnic negativa. Problema e ca vesnic pozitivii sunt incurajati sa fie astfel, in timp ce lumea da cu pietre in hateri.

        Iti dau exemplul bloggingului de filme. Tu ce preferi: un blog care critica absolut orice film sau un blog care lauda orice film? Raspunsul meu este niciunul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here