Am fost astăzi să trimit coletul pentru Marius Cucu. El a câștigat giveaway-ul lunii mai și am zis să îi pun coletul de azi. Am plecat de dimineață de-acasă să fac un cadou de 1 iunie cuiva drag și cum am oprit aproape de un oficiu poștal, după ce am terminat de dat cadoul, am luat cutia cu bateria externă și m-am dus la poștă… Intru înăuntru și cer un formular să completez datele de expediție.

„Nu avem aici, mergeți la coletărie…”

Da, la Poștă nu au avize de expediție, trebuie să te duci la coletărie cică. Coletăria e undeva în spatele Poștei, unde e altă coadă. Nu ai cum să te bagi în față să ceri aviz de expediție că se uită urât la tine cei care țin coletele în poală … Evident, am plecat acasă fără să mai trimit nimic.

Pe la orele 16 zic totuși să fiu om de treabă și să îndur comunismul poștal. Iau coletul la subțioară și mă duc la un oficiu poștal unde știam eu că e mai liber așa… Am fost intuitiv, nu era nici dracu acolo când am ajuns dar adevărul este că-i la dracu-n praznic 🙂

Mă duc cu coletul desfăcut acolo, cer aviz și rog pe doamna să-mi deie și mie oțâră scotch să dau pe cutie, că era desfăcută cu planuri de curier… Și zice:

„Nu știu dacă mai am, stai să mă uit… A și uite nici cutia nu e bună că are alte mărci pe ea!!!”

Da într-adevăr cutia era de la PC Garage și avea banda aia de scotch de la ei. La poștă cică nu ai nevoie cu cutii pe care să scrie ceva, orice… Cică le faci reclamă sau dracu știe ce comunisme mai sunt astea 🙂

Am tăcut din gură. Asta mai lipsea, să mă iau cu ea la ceartă că e bună cutia… Că mă trimitea apoi să fac rost de cutie… Completez acolo în sinea mea avizul de expediție, timp în care femeia rupe scotchul de la PC-Garage și pune de-al ei, și pune de fapt peste tot ca să închidă cutia și să o pot trimite.  După ce am terminat de completat avizul, ridic ochii și privesc coletul meu…

Era perfect făcut, doamna îl lipise cu atâta precizie, ziceai că e făcut de o mașinărie, nu de un om. În plus, îi pusese și sfoară, ceea ce era extra, nu o rugase nimeni. Nu mă întrebați de ce se pune sfoară la colete, că habar nu am. Probabil niște comuniști rămași în epoca de aur au propovăduit regula asta din tată-n fiu până în zilele noastre.

M-a surprins faptul că femeia a făcut coletul acela atât de bine. Se vedea că era făcut cu drag, nu în repezeală sau în sictir să scape de mine. A fost o surpriză plăcută pentru că de fiecare dată când am de lucru cu Poșta Română știu că dincolo de ghișeu, zace o Baba Cloanța Cotoroanța, acră și fără chef de muncă… Doamna asta m-a surprins în mod plăcut. M-a ajutat cu coletul fără să aștepte nimic în schimb, și a făcut-o cu drag…

I-am lăsat 5 lei ciubuc… Restul de la 10 lei. Știți ce mi-a zis?

„E prea mult…”

Nu toată lumea e la fel. Mai sunt 1% oameni de treabă în instituțiile publice… Am avut azi bafta să cunosc unul.

DISTRIBUIȚI
Nu sunt blogger, nici nu am intentia... Dar cred ca blogosfera poate face lumea un loc mai bun

7 COMENTARII

  1. Daps, și eu am mai nimerit astfel de doamne la mine la Poștă mai ales că trimiteam multe colete într-o vreme. Mi-au dat și cutie gratuită (de la un alt colet), scotch și toate alea). Am văzut că mai sunt oameni care vin cu coletele și îmbrăcate în hârtie și legate cu sfoară. Prea mult chin! O grămadă de scotch și gata.

  2. Acum va vorbi sociologul din mine.

    Se facuse un studiu, micut, dar zic eu relevant, legat de functionarii publici. Posta, dar si alte institutii. Concluzia, exprimata foarte vulgar: gradul de acreala e direct proportional cu numarul de persoane servite intr-o zi.

    Vrei sa nimeresti o functionara de treaba? Mergi la o posta putin aglomerata. Nu dai SIGUR de una de treaba, dar sansele-s mari.

    Tu confirmi inca o data acel studiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here