Simt în jurul meu o societate împărțită în două tabere. Într-o parte se află tinerii care se chinuie zi de zi să-și clădească un viitor, muncesc zi lumină ca să plătească cele 360 de rate la care s-au înhămat pentru a avea un acoperiș deasupra capului, iar de cealaltă parte se află tinerii care primesc totul de-a gata de la părinți: case, mașini, bani de ieșit în oraș, joburi, orice lucru pentru care cealaltă tabără e nevoită să treacă prin Furcile Caudine pentru a-l obține…

Eu unul, fac parte din prima categorie. N-am primit nimic de la nimeni niciodată și nici nu o să primesc. Nu am părinți care muncesc prin străinătate ori care au afaceri cu Primăria din oraș. Provin dintr-o familie de oameni cinstiți și drept urmare, la 17 ani munceam la tipografie pe 400 de lei pe lună. Bani puțini dar care formează. Ce formează? Formează dragul de muncă, respectul pentru job, responsabilitate cu alte cuvinte. Cei din prima categorie știu ce-i aia responsabilitate…

Nu știu voi, însă de multe ori am și eu destul de multe porniri nelalocul lor atunci când văd pe stradă un copil de 18 ani cu lămâia în geam, mașină de 25 mii de euro… Evident, nu e vina lui, putea la fel de bine să se nască în Etiopia și în loc să se plimbe cu Audi Q5 prin orașul foamei, storcea cactuși de apă prin deșert…

Ideea e că te chinuie gândul acesta, că viața e nedreaptă. Unii au de toate iar alții nimic. Bineînțeles, dacă banii cu care ar fi cumpărate aceste bunuri ar fi curați ca lacrima și ar veni din businessuri transparente, nu aș putea niciodată să comentez nimic…

Și așa apare inevitabil ura pentru cel ce are de toate fără să facă nimic. Tu te chinui 2 ani de zile să pui bani de-o parte pentru o mașină mai bună, iar după ce ți-o cumperi trece pe lângă tine un puștan cu mașină de 5 ori mai scumpă de cât a ta, nouă…

Și te chinuie situația asta pentru că de exemplu, ai participat la campanii umanitare în trecut și ai observat că cei care s-au implicat la rândul lor aveau doar … Dacii. Unele nici măcar Logan, ci 1310… Te gândești că cu banii dați pe acel Audi Q5 se puteau finanța vreo 500 de campanii umanitare, iar puștanul care-l conducea putea la fel de bine să conducă și un Volkswagen Polo din 2001, nu? Ce are? Nu e tot mașină?

Așa apar prejudecățile în societate, așa apare o ură nefondată și destul de putredă, care macină… Din cauza celor care primesc totul de-a gata și din cauza celor care se încăpățânează prostește să muncească cinstit în țara hoților.

DISTRIBUIȚI
Nu sunt blogger, nici nu am intentia... Dar cred ca blogosfera poate face lumea un loc mai bun

6 COMENTARII

  1. Trebuie să recunosc că și eu simt un pic de ură, dar față de mine, pentru că nu am putut sau nu am știut cum să îmi fac viața mai ușoară. Însă încerc mereu să canalizez acea energie în scopuri pozitive.

    • păi spre tine de ce? Că nu ai la 20 de ani mașină de 25 de mii? Păi logic nu ai avea când să o cumperi dacă abia ai ieșit din școală… Doar dacă îți dă cineva primul job de 7000 euro pe lună, și jumătate de an să strângi bani de mașină

  2. Fericirea acestora – cu multe posibilități financiare – e cuantificabilă, pe când a celor de rând, visătorii zilieri, e pe termen lung, împletind calitatea cu valorile…Echilibrul face diferența, nu? 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here